Carciumareasa - Zinnia elegans

Este o specie careia ii place lumina si caldura. Fara sa pretinda lucrari deosebite de ingrijire infloreste frumos toata vara si toamna pana la caderea primelor brume pe care nu le suporta.

CARCIUMAREASA - Zinnia elegans este o planta anuala, cu flori de toate nuantele (mai putin albastru), dispuse pe tulpini inalte (pot ajunge si la 1m).

Zinnia elegans prefera terenurile insorite. Nu sunt foarte pretentioase in ceea ce priveste calitatea solului.

Carciumareasa prefera o udare abundenta, dar sunt rezistente si la seceta.

Se seamana la locul definitiv la sfarsitul lunii aprilie.Semintele rasar repede (5-6 zile).

Rarirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm.

Frunzele dispuse opus sunt intregi, ovate, usor cordate, intreaga planta fiind aspra la pipait.

Carciumaresele sunt plante de talie foarte diferita, de la 10-15 cm pana la 80-100 cm si cu flori numeroase, simple sau involte.

Pentru balcoane se folosesc soiurile de talie mai mica (20-40 cm), dintre care va recomandam :
Thumbelina care se gaseste in amestec de culori;

'Peter Pan Plum' cu florile involte, colorate rosu-purpuriu;

'Sombrero', deosebit prin florile bicolore, centrul este rosu stralucitor iar conturul galben.

Bujorul - Paeonia officinalis

Puternic parfumat, bujorul este o planta rezistenta, cu viata lunga, disponibila intr-o mare varietate de nuante, avand perioada de inflorire din primavara tarzie pana la inceputul verii.

Bujorii formeaza tufe dese, cu frunze lucioase, de un verde inchis, care raman atractive chiar si toamna, fara flori.

Bujorul este o planta care are nevoie de soare cel putin 6 ore pe zi pentru a inflori si a se dezvolta corespunzator. In semiumbra va inflori mai putin iar la umbra nu va supravietui. Rezista bine la toata gama de temperaturi specifica climatului din Romania.

La bujor inflorirea are loc la sfirsitul lui mai - inceputul lui iunie. Tufa se ofileste in fiecare toamna si resturile moarte trebuie inlaturate. In primavara urmatoare tufa va creste de la zero.

Solul trebuie sa fie bogat si afinat. In momentul plantarii trebuie adaugat compost sau gunoi de grajd mai vechi de un an.

Bujorul are nevoie in perioadele secetoase de o udare profunda (2-3 galeti de apa la fiecare tufa, turnate incet pentru a fi absorbite in profunzime).

Toamna sau primavara devreme se sapa la radacina si se extrag bucati cu cel putin un mugur. Acesta se ingroapa la 5cm adincime. Planta obtinuta din aceste radacini va incepe sa infloreasca abia din al treilea an, dupa plantare.

Florile ofilite se inlatura imediat, deoarece producerea de seminte va afecta inflorirea din anul urmator.

Atentie! Bujorului nu ii priesc interventiile la radacina, asa ca operatia trebuie facuta cu atentie pentru a perturba cit mai putin planta. Inmultirea prin seminte este anevoioasa.

Bujorul trebuie plantat la distanta rezonabila de pomi, deoarece isi dezvolta un sistem viguros de radacini iar acestea pot intra in competitie cu radacinile pomilor. Daca, inainte de inflorire, se pastreaza doar mugurii terminali si se inlatura cei laterali, florile vor fi mai mari.
Bujorul este prin excelenta o planta rustica, asa explicadu-se si faptul ca se mentine si in momentul de fata in stare salbatica in Asia, Europa si America, de cateva mii de ani.

La noi, in mai multe zone ale tarii, sunt protejati prin lege, iar in perioada infloririi se tin adevarate serbari campenesti traditionale, in semn de respect pentru nobletea si tenacitatea lor.

Sunt specii si varietati de talie mica, mijiocie sau arbustiforme, cu flori parfumate inconfundabil, simple sau involte(batute), acoperind o paleta larga de culori si nuante de la alb, rosu, purpuriu, roz, galben, pana la violet.

Exista, de asemenea, si soiuri cu flori bicolore. Indiferent de tipul de floare, bujorul face o prezenta buna in orice gradina si mai ales intr-una conceputa rustic.

Cu toate acestea, cel mai adesea dupa ce se trece, bujorii sunt neglijati ori din uitare, ori din necunoastere. Este totusi o situatie fericita, fiindca uneori sunt pur si simplu mutilati la inflorire sau dupa trecerea florilor, avand totusi pretentia de a ne delecta cu splendoarea lor si in anii urmatori.

Tehnica de cultura poate fi aplicata de oricine cu un minim efort:

1. Amplasati tufele de bujori in pozitii luminate din plin sau, in caz de forta majora, in locuri semiumbrite, dar aerisite.

2. Solul cel mai bun pentru ei este cel argilos imbogatit cu mranita bine putrezita, cu un drenaj normal, fara apa stagnanta.

3. Mentineti solul din jurul tufelor liber si afanat; se poate face macar periodic, daca nu in permanenta.

4. Fertilizati anual cu mranita sau pamant de frunze bine descompuse - plantele se vor fortifica, devenind mai rapid puternice si chiar daca veti avea probleme cu aparitia unui procent mai mare de buruieni, merita efortul.

5. Cat sunt inca in faza de boboci, instalati sisteme de sustinere a tijelor florale care se apleaca pana la pamant de greutate. Un suport elegant si eficient poate fi confectionat dintr-un inel metalic cu doua picioruse fixate in pamant.

6. Udarea rationala nu trebuie neglijata nici in cursul verii si mai ales in iulie-august, cand plantele isi formeaza mugurii florali incipienti pentru anul urmator.

7. Nu deranjati radacinile de bujori decat la 4-5 ani de la plantare si numai daca este o necesitate, pentru ca inflorirea va avea de suferit un timp indelungat atat cantitativ, cat si calitativ. Daca doriti despartirea tufei si inmultirea ei, atunci este de preferat ca aceasta operatiune sa o faceti toamna, in septembrie-octombrie, cu mare atentie la mugurii subterani, destui de fragili.

Fiecare radacina recoltata pentru inmultire trebuie sa alba cel putin un asemenea mugure bine dezvoltat. Plantarea nu o veti face mai adanc de 5-10 cm, nici chiar in zonele mai geroase, deoarece genereaza intarzierea infloririi cu 2-4 ani. Unde este cazul, dupa plantare, veti face o musuroire usoara cu mranita sau pamant de frunze, iar primavara se niveleaza la loc.

8. Nu taiati sub nici o forma frunzisul bujorului dupa inflorire; daca tufa este bine ingrijita, frunzele sunt chiar estetice mult timp, iar hranirea radacinilor este asigurata continuu, fortificand planta. Puteti inlatura numai tijele uscate si portiunile ofilite sau rupte.

Rudbeckia - bulgari de soare

Aspect si prezentare: Incluzand 25 de specii, genul Rudbeckia reprezinta una dintre cele mai florifere plante de pe la noi, ce umple de culoare si caldura gradinile noastre la sfarsit de vara.

Are frunze cu petiol lung, alternate si uneori trilobite, usor crestate pe margini si acoperite cu perisori aspri.

Avand atat varietati perene cat si anuale, Rudbechia atrage atentia prin florile mari, galbene sau portocalii cu mijloc proeminent, de culoare bruna. Planta are aspect de tufa si in functie de specie, poate atinge o inaltime de 30-75 cm, 1,50 sau chiar 2 m, aparand uneori peste garduri asemeni unor discuri miniaturale de floarea soarelui.







Conditii de cultivare/ingrijire: Pentru ca sunt atat varietati anuale cat si perene, conditiile de cultivare difera din pricina acestui aspect. Cele anuale, sunt hibrizi obtinuti din specia R.hirta, ce se seamana in martie in rasadnite calde si se planteaza in gradina in luna mai. Infloresc incepand cu luna august pana toamna tarziu.

Varietatile perene, isi pierd frunzele in perioada rece dar in primavara formeaza tufe noi.







Lumina este absolut necesara pentru calitatea florilor de Rudbeckia. O locatie in plin soare garanteaza efectul decorativ al acestor plante in peisajul gradinii, iar caldura lunilor de vara asigura formarea mugurilor florali.

Pentru varietatile perene, udarea se va efectua progresiv, incepand cu luna aprilie, si ajungandu-se la udare abundenta in perioada caniculara, pentru a nu periclita calitatea florilor.

Orice sol de gradina, bine drenat poate constitui alegerea potrivita pentru Rudbeckia.

Aplicarea, inca din toamna, a unui strat de mranita sau compost de frunze peste locul in care ierneaza radacinile plantei, satisface pe deplin necesarul de nutrienti ai acesteia, pe un an intreg, o alta fertilizare nemaifiind necesara.







Inmultirea se realizeaza prin seminte la soiurile anuale. La cele perene, metoda de inmultire cel mai des utilizata o constituie separarea tufelor. Aceasta se poate face atat toamna, inainte de venirea frigului cat si primavara, in lunile martie si aprilie.



Perioada de inflorire se intinde din iulie pana la sfarsitul toamnei.



Sfaturi speciale: La soiurile anuale, obtinute din rasaduri, ciupirea varfurilor de crestere, ajuta la ramificare si la obtinerea unui numar mai mare de flori.



Alte specii: R.fulgida, R.hirta, R.nitida

REGINA NOPTII - Nicotiana affinis

Talia inalta a plantei (100 cm) si aspectul putin decorativ o recomanda spre folosire in numar restrans (1-3 plante).

Insusirea de baza care o sustine, in concurenta cu celelalte specii, este parfumul deosebit al florilor, emanat seara si in zilele noroase.

Regina noptii se obtine usor din seminte care se seamana in luna aprilie, dar se pot cumpara si rasaduri deja crescute care se vor planta direct in vase, jardiniere sau gradina la o distanta de 15 cm una de cealalta.

Regina noptii prefera alternante de soare si umbra, dar trebuie protejata mai ales de soarele fierbinte al amiezelor de vara.

Frunzele catifelate ajung pana la 10 cm lungime si formeaza o mica tufa, din care rasar tulpini firave, inalte , apropiindu-se chiar de 1 m la unele soiuri.

La regina noptii, florile au un aspect de mici trompete albe sau viu colorate (roz, purpuriu, frez, rosu, roze, galben).

Infloreste cel mai mult in mijlocul verii, dar pot continua sa infloreasca chiar si in octombrie daca vremea este calduroasa.

Plantei ii place place umiditatea solului, asa ca trebuie udata din belsug, in fiecare seara. De asemenea, nu uita ca, o data la doua saptamani, sa pui ingrasamant in apa cu care uzi solul respectiv.

Trebuie avut grija ca sa o aparam de daunatori cum ar fi paianjenul rosu si aphida.

Nalba de gradina - Alcea rosea

Aspect si prezentare:

Planta perena, cultivata adesea ca anuala sau bienala, Alcea rosea reprezinta o pata de culoare in gradina, ce atrage atentia prin inaltimea tijelor florale. Intrucat poate atinge usor, 150-180 cm, este de preferat sa o asezati ca element central intr-o locatie insotia din gradina sau pentru a ascunde un gard sau un zid de cladire.

Formeaza frunze mari, rotunjite, cu aspect pufos, din mijlocul carora apar tije groase pline de boboci. Acestia se deschid treptat, de la baza catre varf, lasand la iveala flori in forma de cupa, de cca 10-12 cm diametru, in diverse nuante de roz, rosu, galben, mov si alb.





Conditii de ingrijire/cultivare



Are nevoie de lumina puternica pentru a forma boboci, chiar de locuri foarte insorite. Plantata in zone chiar si un pic umbrite nu va inflori.

Tolereaza usor arsita verilor din tara noastra, rezistand chiar si la frigul iernii, cu conditia sa fie plantata in locuri protejate de curenti sau vanturi puternice. Temperaturile ideale de cultivare a Nalbei de gradina sunt cuprinse intre 16 si 26 grade Celsius.

Are nevoie de udari periodice, in prima faza de la momentul transplantarii rasadurilor si pana la formarea bobocilor. Dupa ce prinde radacini viguroase, suporta si perioade scurte de seceta. Totusi, evitati sa o lasati neudata mai mult de 2 saptamani, in perioada verii, caci veti compromite inflorirea.

Nu pretinde umiditate atmosferica ridicata, dar solicita un substrat de cultura fertil, un pamant de gradina obisnuit fiind de departe cea mai buna alegere. Aveti grija in ce zona a gradinii o plantati, caci nu creste in soluri sarate sau nisipoase.





Singurele ingrasaminte pe care puteti sa i le administrati sunt mranita de gradina si ingrasamintele naturale, dar nici acestea nu constituie o necesitate stringenta.





Inflorirea se desfasoara incepand cu jumatatea lunii iunie si pana la sfarsitul lui septembrie, tijele inalte si incarcate de boboci, desfacand pe rand, de la baza catre varf, zeci de flori diafane.





Desi rezista in gradina 2-3 ani, rugina frunzelor ii slabeste vigoarea, afectandu-i in timp calitatea infloririi. Din acest motiv, se cultiva cel mai bine ca planta anuala de rasad, inmultindu-se prin seminte semanate la cald. Plantele obtinute se tranplanteaza in gradina, dupa trecerea pericolului de inghet.

O alta metoda de propagare utilizata este autoinsamantarea. Pentru acest lucru se lasa toamna, in gradina, cateva tulpini netaiate de Nalba. Semintele se vor scutura singure in bataia vantului.





Trucuri si sfaturi speciale: Utilizati tufele inalte de Alcea la separarea cailor de acces, la imbracarea zidurilor sau acoperirea gardurilor din gradina ori la crearea unor paravane, pentru a ascunde anumite zone de privirile curiosilor.

PETUNIA - Petunia hybrida

Petunia este una dintre cele mai utilizate plante anuale pentru amenajari peisagistice. Se foloseste in gradini si parcuri, pentru alcatuirea rondurilor si mozaicurilor, precum si pentru decorarea balcoanelor si teraselor in jardiniere, ghivece sau alte vase decorative. Provine din America de Sud (Argentina, Brazilia) si este ruda buna cu cartoful si ardeiul, inflorind din abundenta in perioada de vara-toamna.
Toate varietatile si soiurile existente in cultura apartin speciei Petunia hybrida, care cuprinde plante cu talia de pana la 40-60 cm, cu lastari (tulpini) drepti, taratori sau pendenti, care formeaza tufe compacte sau nu, cu flori simple sau involte divers colorate, de diferite marimi. Atat tulpina, cat si frunzele, sunt acoperite cu peri. Florile, care constituie partea decorativa a plantei, sunt sub forma de palnie larga, simpla sau dubla, cu margine dreapta, ondulata sau franjurata. Culoarea difera de la soi la soi, existand flori unicolore, bicolore sau pestrite intr-o gama bogata de nuante (alb, roz, rosu, violet, galben, etc.)

Toate petuniile sunt plante pretentioase in privinta caldurii si luminii. Infloresc bine in locuri insorite si terenuri bine drenate, nisipoase, dar in acelasi timp hranitoare. Nu suporta temperaturile scazute, mai ales asociate cu excesul de umezeala din sol. Rezista insa bine la seceta.

Se cultiva de obicei prin rasad sau prin semanare direct in gradina. Rasadurile se obtin in sera prin semanare in luna februarie, in asa fel incat sa fie inflorite in mai cand pot fi plantate afara.

Semintele, care sunt foarte fine, se seamana in ladite cu pamant de gradina fertil, bine maruntit, si se acopera cu un strat subtire de pamant; se mentin la caldura (18-200C) si umiditate moderata in sol. Plantele rasar dupa 8-10 zile. La doua saptamani de la rasarire se separa plantutele in alte ladite, iar dupa alte 3-4 saptamani se pot planta in ghivece mici sau pahare de plastic. Cand planta are 10 cm inaltime, i se ciupeste varful pentru a ramifica.

Daca, in momentul plantarii rasadurilor, afara este foarte rece sau foarte cald, se face o acomodare a plantelor tinute in sera (umbrare, aerisire treptata etc.). Plantarea rasadurilor se poate face incepand cu luna aprilie-mai, la distanta de 25-30 cm, deoarece planta se ramifica si creste mult. Semanatul in gardina se realizeaza la sfarsitul lunii aprilie, dar inflorirea in acest caz se va produce mai tarziu. Plantutele rasarite din seminte trebuie rarite sau replantate la distanta optima (25-30 cm), pentru a ajunge la stadiul de planta matura. Lucrarile aplicate in cursul verii sunt udatul, afanatul solului, smulgerea buruienilor si fertilizarea de cateva ori. Unele soiuri cu flori duble se pot inmulti prin butasi de lastari, in luna august.

Plantele cumparate din florarie sau de la piata, sub forma de rasad sau in ghivece, trebuie obligatoriu tinute afara, pe balcon sau in gradina. Unele necesita replantare imediata, iar aceasta se va face intr-un pamant de gradina fertil (nu turba). Operatia se executa intr-o zi noroasa sau mai racoroasa, dimineata sau seara, cand soarele nu arde puternic. Planta se scoate cu tot cu balot din vechiul vas, nu se scutura pamantul de pe radacini, se pune in noul vas si se completeaza spatiul ramas cu pamant. Ghiveciul nou sau jardiniera trebuie sa aiba drenaj bun pentru a permite scurgerea excesului de apa. Dupa plantare se administreaza imediat apa, astfel incat planta sa nu se ofileasca, dar nu in exces, si in primele 2-3 zile se fereste de insolatie. Daca planta are lastari foarte lungi si ofiliti, acestia se taie, pastrandu-se macar primul rand de frunze de la baza. De asemenea, pot fi indepartate si frunzele mari ofilite sau se pot taia pe jumatate.

Ochiul boului - Callistephus

Florile acestei plante pot si simple sau „batute”. Pot avea diverse culori precum: alb, roz, rosu, mov etc. Din punct de vedere al formei florilor, soiurile de ochiul boului sunt diferite, avand florile asemanatoare cu ale margaretei, bujorului, crizantemei etc.

Dupa inaltime putem vorbi de soiuri inalte, mijlocii sau pitice. Cele inalte se pot folosi si pentru flori taiate, iar cele pitice se pot cultiva si in ghivece.

Referior la inmultire, ca planta anuala , semanatul se face in martie-aprilie in rasadnita ( daca mediul in care se afla are in jur de 18-20 de grade, rasare in decurs de 15-20 de zile). Plantatul in teren deschis se face dupa ce a trecut pericolul brumelor. Plantarea se face la o distanta de 20-50 de centimetri intre plante.


Locul ales pentru cultivarea acestei plante trebuie sa fie insorit si ingrasat din toamna cu gunoi descompus. Trebuie retinut ca ochiul boului nu suporta ingrasarea directa, cu gunoi proaspat, deoarece acest lucru sensibilizeaza planta la diverse boli.

Este considerata o planta iubitoare de apa, insa este necesar ca apa sa nu balteasca. Un alt amanunt care trebuie retinut in aceasta privinta: udarea sa se faca numai dimineata sau seara, deci nu pe arsita. Este bine ca in timpul vegetatiei sa se faca 1-2 ingrasari cu ingrasaminte chimice dizolvate in apa (3-4 grame la 1 litru de apa) sau imprastiate pe sol


Inainte de efectuarea prasitului (pentru suprafata de 1 m2 se pot folosi circa 30 g azotat de amoniu si 50 g superfosfat). Pentru a se obtine flori de dimensiuni mari, este indicat sa se indeparteze o parte din bobocii laterali.

GALBENELE - Calendula officinalis

cologie si raspindire : O planta cu tulpina inalta, ramificata si paroasa, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbena. O putem intilni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe linga garduri.
Perioada de vegetatie: planta anuala care infloreste din luna mai pina in septembrie.
Perioada de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cind sint complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pina seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.

GAZANIA - Compositae

Cuprinde 16 specii de plante cu aspect tarator. Are flori mari cu culori care se incadreaza intre galben si portocaliu intens.

Cultivare: usoara. Speciile Gazania trebuie cultivate in luna martie sau inceputul lui aprilie, intr-un compost putin fertilizat. Separat se planteaza in vase de 13 cm in diametru sau cate 2-3 impreuna in vase de 45 de cm, asigurandu-se o drenare corecta a pamantului, o udare abundenta la inceput si lumina solara. In timpul perioadei de inflorire se administreaza 2-3 saptamani putin ingrasamant. Trebuie ferite de ger, adapostite intr-o sera. Toamna se taie toate tulpinile si se lasa la o temperatura sub 5-7 °C.

Reproducere: Speciile de Gazania se pot inmulti prin seminte sau prin butasi. Semintele se presara intr-un compost special si se acopera cu un strat subtire de nisip fin. Se uda bine si se pune recipientul la lumina, la o temperatura de 16 °C. Butasii se obtin in iulie si in august, se planteaza la 4-5 cm adancime intr-un compost de turba si nisip fin in proportii egale.

Pericole: Atacul unor ciuperci ca mucegaiul cenusiu poate surveni in urma unei udari excessive. Acesta se combate cu un fungicide speciale. Primavara plantele pot fi infestate cu tripside, care se trateaza cu insecticide pe baza de piretru.

Specii si soiuri: Gazania x hibrida, Gazania splendens, Gazania uniflora.

Trandafirii sunt plante cu o valoare ornamentala deosebita care au cucerit aproape toate gradinile datorita culorilor, parfumului si elegantei florilor. In acest moment, fiecare gradina are macar un trandafir care ne incanta privirile. Trandafirii reprezinta simbolul dragostei, al iubirii si al frumusetii. Cei albi simbolizeaza iubirea pura, cei galbeni gelozia, iar cei rosii iubirea pasionala. Frumusetea florilor este pusa in evidenta numai daca regele gradinilor este bine amplasat in gradina. Aceste minunate plante sunt arbusti erecti, urcatori sau taratori cu inaltimi cuprinse intre 0,3 si 5 m, in functie de specie si varietate. Tulpinile sunt acoperite cu ghimpi, frunzele sunt imparipenat compuse, lucioase sau mate. Florile sunt solitare sau inflorescente foarte variate ca marime, forma, culoare si parfum. Infloresc o singura data (trandafiri neremontanti) sau continuu (trandafiri remontanti). Fructele (macese) sunt foarte decorative prin forma, coloritul si abundenta lor. In gradini, trandafirii se pot planta ca plante izolate sau in grupuri, pot fi palisati pe treiaje sau pergole (trandafiri cataratori), in vase si jardiniere.(trandafiri pitici).
Trandafirii sunt organizati in mai multe grupe:
Trandafiri pentru parcuri si gradini, trandafiri de gradina pentru flori taiate, trandafiri pentru ghivece, trandafiri urcatori si semiurcatori, trandafiri cu trunchi (trandafiri altoiti in coroana). Toate aceste grupe au foarte multe soiuri si varietati cu o gama foarte variata de culori.

Pentru a avea plante sanatoase si cu inflorire continua trebuie sa tinem seama de urmatoarele:
- Calitatea trandafirilor trebuie sa fie foarte buna (nu cumparati trandafiri bolnavi, uitati-va cu atentie sa nu aiba frunzele sau florile atacate de diferite boli sau daunatori).
- Trandafirii cu radacinile nude (fara pamint) se vand individual sau la legatura. Acestia se planteaza toamna sau primavara devreme. Inaintea plantarii trandafirii se fasoneaza (se taie din virful radacinilor ) se mocirlesc (pamint, apa), se planteaza si se acopera cu un strat de pamint (musuroi ) pana primavara.
- Trandafirii in containere (ghivece) se vind de primavara pana toamna si se pot planta in zilele cu temperaturi de peste 0 grade.
- Amplasarea trandafirilor in plin soare, aceasta fiind o conditie esentiala in ceea ce priveste cresterea si inflorirea.
- Solul trebuie sa fie bogat in humus, usor, reavan cu un ph de 5,5-7,5.
- Cerintele fata de apa sunt moderate, fiind mai mari in timpul cresterii lastarilor si a infloririi.
- Cerintele fata de caldura sunt diferite in functie de grupe.
- Aplicarea de ingrasaminte este necesara atat toamna (gunoi de grajd ), cat si in perioada de vegetatie (din 2 in 2 saptamani ingrasaminte pentru trandafiri solide sau lichide).
- In perioada de inflorire este obligatorie taierea florilor uscate, pentru a stimula o noua inflorire.

Inmultirea trandafirilor se face atat prin altoire, cat si prin butasire. Altoirea este una dintre cele mai folosite metode pentru soiurile de trandafiri. Ca port-altoi se folosesc specii spontane. Butasirea se poate face atit in verde (in lunile iunie-iulie ), cat si in uscat .
FAINAREA - este cea mai intalnita boala la trandafiri; ea se manifesta prin pete neregulate de culoare albicioasa, care apar pe frunze pe ambele fete. Pe masura ce atacul avanseaza, frunzele sunt acoperite total, se ingalbenesc, se usuca si cad. Pe bobocii florali se manifesta sub forma unei pasle albicioase, iar la un atac puternic acestia nu se mai deschid. Pentru combatere se indeparteaza si se ard lastarii puternic atacati. Rezultate bune se obtin folosind unul din produsele: Rubigan 0,05%, Systhane 12 e 0,05% Shavit 0,05%.

RUGINA - boala se manifesta pe toate organele plantei: frunze, ramuri, pedunculi florali si muguri, prin aparitia unor pustule de culoare portocalie. Netratata, ciuperca poate sa ierneze iar primavara produce noi infectii. Toamna se aduna ramurile si frunzele puternic atacate si se ard pentru a distruge sursa de infectie. Rezultate bune se obtin si cu unul din produsele: Saprol 0,15%, Dithane m 45-0,2%, Systhane 12 E 0,05%

PATAREA NEAGRA - pe frunze apar pete de culoare neagra, vizibile pe partea superioara. Tesuturile din dreptul petelor se ingalbenesc si frunzele cad. Pentru combatere se fac tratamente cu: Rubigan 0,05 %, Dithane M 45, Bravo 500, Bavistin 0,05%. Tratamentele se fac odata cu aparitia primelor simptome.

PAIANJENUL ROSU - apare in primaverile si verile secetoase. Larvele si adultii afecteaza aparatul foliar localizandu-se pe partea inferioara a frunzelor. Frunzele atacate isi pierd culoarea, lastarii se dezvolta incet iar bobocii florali nu se mai deschid. Se fac tratamente la aparitia daunatorului cu unul din produsele: Neuron 500 EC 0,08%, Omite 57 E 0,1%, Demitan 20 SC.

PADUCHELE VERDE - ataca frunzele, lastarii, tijele si bobocii florali. Apare primavara, se inmulteste rapid si invadeaza toate organele plantei. Plantele atacate isi pierd vigoarea, florile se deschid greu si se deformeaza iar frunzele se alungesc si devin subtiri. Se fac tratamente la semnalarea atacului cu unul din produsele: Mospilan 20 sp 0,125%, Fastac 10 EC 0,02%. Protectia peste iarna prin musuroire este necesara pentru a feri trandafirii de inghet. Trandafirii cu coroana se protejeaza cu paie, rogojini si pungi de hirtie.

Fiind o planta usor de intretinut si cu cerinte moderate fata de conditiile de mediu, trandafirul nu trebuie sa lipseasca din gradini.

Voalul miresei - Chlorophytum

Originara din Africa de Sud, Asia si America tropicala, Chlorophytum sau voalul miresei este una din cele mai populare plante de camera. Nu numai ca este aspectuoasa, avand frunzele dungate cu nuante de crem sau galben, ci si foarte putin pretentioasa.
CLIMATUL Este o planta de climat tropical, ce se acomodeaza usor atat la semiumbra, cat si in plin soare. Lumina favorizeaza panasarea cu crem a frunzisului. La umbra, frunzele au tendinta de inverzire uniforma. Este printre putinele plante de camera care suporta expozitia nordica tot timpul anului.

Tolereaza limite largi de temperatura. In perioada de vegetatie se simte bine la 18-20°C, iar iarna necesita minim 4-5°C. Iarna se tine intr-un loc uscat si luminos, unde temperatura sa nu depaseasca 10°C, cu udari foarte reduse.
Udatul
Nevoia de apa este moderata, pamantul nu se mentine prea ud. In perioadele calduroase si uscate se pulverizeaza des pe frunze cu apa.

Pamantul
Se foloseste un substrat alcatuit din muranita, pamant de frunze, pamant de gradina si nisip in parti egale.

Transplantarea
Cand radacinile carnoase au ocupat ghiveciul in intregime, e necesara transplantarea si divizarea plantei.

Inmultirea
Inmultirea este foarte usoara: prin separarea micilor rozele de frunze de planta mama si plantarea lor in ghivece cu pamant mai nisipos. Operatia se poate realiza in orice perioada a anului. De asemenea, tufele mari se pot diviza inainte si dupa iernare. Fiecare fragment trebuie sa aiba radacini. Prinderea rapida este favorizata de atmosfera calda si umeda.

Cele mai frecvente disfunctii
Brunificarea si uscarea extremitatilor frunzelor se datoreaza lipsei apei, atmosferei uscate, insolatiei puternice. Inmultirea tulpinilor si frunzelor este consecinta excesului de apa in sol.

Floarea de piatra - Portulaca

Planta mica, suculenta cu lastari cilindrici, taratori, ne incanta prin florile foarte mari si frumoase care se deschid la soare.

Provine din America de Sud si este floarea terenurilor sarace, uscate, nisipoase si chiar pietroase. In soluri bogate infloreste foarte slab, iar in exces de umezeala - putrezeste. Are nevoie de foarte mult soare pentru deschiderea florilor.

Florile se formeaza in varful lastarilor pe masura cresterii lor, la subsuoara frunzulitelor cilindrice. Culoarea florilor e variata (alb, roz, rosu, violet, galben, oranj). Floarea poate fi simpla sau cu mai multe randuri de petale.

Se cultiva, in general, de-a lungul aleilor pietruite, printre dale de piatra, in pete florare, in locuri foarte insorite, pe terase sau in jardiniere, in dreptul

Florile se formeaza in varful lastarilor pe masura cresterii lor, la subsuoara frunzulitelor cilindrice. Culoarea florilor e variata (alb, roz, rosu, violet, galben, oranj). Floarea poate fi simpla sau cu mai multe randuri de petale.

Se cultiva, in general, de-a lungul aleilor pietruite, printre dale de piatra, in ferestrelor sudice.Se obtine foarte usor din seminte. Rasadul poate fi produs in sera, in martie, prin semanaturi in ladite, iar plantele obtinute pot fi trecute in gradina in lunile aprilie-mai.

Cel mai simplu se seamana direct in gradina in luna aprilie. Semintele se amesteca cu putin nisip pentru o mai buna imprastiere si nu se acopera prea mult cu pamant deoarece sunt foarte fine.

Ingrijirea consta in udarea plantelor si plivirea buruienilor.

CRAITA - Tagetes patula

Soiurile de craite cu inaltime mica pot constitui valoroase plante pentru balcoane, atat datorita pretentiilor reduse fata de conditiile de mediu si ingrijiri, cat si datorita florilor galbene, portocalii, rosii, cu durata mare de mentinere pe planta.

Craita - Tagetes patula, infloreste fara intrerupere, din iunie pana toamna tarziu.

Craita se cultiva prin rasad sau semanare direct la locul definitiv la sfarsitul lunii aprilie.

Plantei trebuie sa i se asigure o udare moderata precum si o pozitionare intr-un loc insorit si aerisit.

In perioada de inflorire a plantei se va administra ingrasamant lichid.

Distanta optima intre plante este de 20-25 cm.

CONDURASI - Tropaeolum majus

Este o planta ce decoreaza atmosfera atat prin frunze, cat si prin flori.

Frunzele, sustinute de petioluri lungi, au limbul aproape rotund. Florile, colorate in galben, portocaliu sau rosu, sunt asimetrice si frumos pintenate.

In locurile insorite reusesc sa apara deasupra frunzelor, pe cand la umbra raman sub acoperisul acestora.

Lungimea lastarilor poate fi de 30-200 cm, in functie de soi.

Plantele pot fi dirijate atat ca pletoase, cat si ca urcatoare, cand se sustin pe diferite suporturi.

Dintre soiurile de condurasi retin atentia :

"Jewel Melange" - cu lungimea lastarilor de circa 40 cm, flori mari, divers colorate;

"Salmon Baby" - cu flori roz, lastari lungi de 40 cm;

"Empress of India" - flori rosu-inchis si sub forma de tufa compacta;

"Canariense" - cu flori galben-inchis si lastari lungi.

Tropaeolum majus se inmulteste prin seminte. Semanatul se face la inceputul lunii aprilie, direct in ghivece sau ladite, la distanta de 15—20 cm.

Planta infloreste din iunie pana in octombrie.

Ficus-Ficus Elastica

Ficusul este una dintre cele mai raspandite plante de apartament. Frunzele sale sunt foarte apreciate pentru forma, marimea si culoarea lor.

Planta este lemnoasa, mai mult sau mai putin ramifcata in functie de specie si de faptul daca i s-au aplicat taieri.

Manifesta exigente mari fata de lumina. La insuficienta luminii, frunzele apar la distante mari, iar efectul decorativ este mult redus.

Ficusul trebuie tinut iarna in camera cea mai luminoasa si cat mai aproape de fereastra, iar vara se are grija sa se fereasca de soarele prea puternic din timpul pranzul lui.

Temperatura optima pentru mentinerea calitatilor plantei este de 18-20°C. Iarna trebuie sa i se asigure cel putin 12-13°C.

Ficusul este foarte sensibil la variatiile bruste de temperatura, cand are loc caderea frunzelor.

Planta consuma apa multa, dar intre udari se lasa sa se usuce putin pamantul. Excesul de apa este foarte daunator si este cauza pentru caderea frunzelor si chiar a pieirii plantei.

Substratul trebuie sa fie acid si bogat in materie organica. El poate fi alcatuit din pamant de gradina, mranita, turba si nisip in parti egale.

Fertilizarea cu must de balega - (1 parte la 10 parti apa) sau cu ingrasaminte minerale in concentratie de 0,1-0,2%, se aplica numai primavara si vara, de 1-2 ori pe luna.

in fiecare an, la sfarsitul iernii, se inlocuieste pamantul de la suprafata.

Transplantarea nu se executa prea des. Primavara se pot aplica taieri de scurtare a tulpinii si ramificatiilor ei.

Este bine de stiut ca nu suporta curentul de aer, situatie in care isi poate pierde frunzele.

Ficusul se inmulteste prin butasi de varfuri care pot fi inradacinati si in sticle cu apa. De asemenea, sunt folositi si butasii de fragmente de lastari, cu 1-3 noduri.

Intruca planta contine latex este bine ca dupa taiere, butasii sa se tina in apa calda (30-35°C), timp de 10-15 minut.

Ficusul poate fi inmultit si prin marcotaj aerian.