Begonia

In functie de partea decorativa, aceste plante se impart in doua mari categorii : begonia de frunze si begonia de flori, iar in functie de forma radacinilor ele se pot categorisii in plante cu radacini rizomatoase(cu rizomi), cu radacini tuberculate(cu tuberculi) sau cu radacini fasciculate (fibroase).

Begonia de frunze
sunt begonii cu vegetatie si inflorire(unele specii) pe durata intregului an.

Multitudinea de specii a acestei plante (cca 1000) este caracterizata printr-un specific comun – frunze carnoase pozitionate asimetric pe tulpina, forma si coloritul spectaculos al acestor frunze prezentandu-se intr-o varietatea foarte mare de forme si culori :

- ondulate acoperite cu perisori de culoare verde inchis, cu nervuri mari, maro, purpurii in forma de cruce ;
- palmate, verde lucios ;
- rotunde cu o spirala pe ele, colorata mai deschis–albicios ;
- ovale , mari lucioase verzi–aramii pe fata frunzei si rosietice pe dosul acesteia, cu marginea lobata si ondulata ;
- in forma de plaman cu o culoare verde-rosiatic ;
- peltate, lung petiolate, gofrate, cu varful ascutit, margine ondulata si cu mici dinti ;
- mici in forma frunzei de feriga sau a frunzei de artar.

Florile acestor plante sunt colorate in functie de specie in alb, roz, corai sau rosu, asezate in ciorchini sunt nesemificative ca valoare decorativa.

Vara, Begonia necesita amplasare intr-un spatiu luminos, ferita de razele soarelui (pentru ca le arde frunzele) si de curentii de aer, in medii cu temperatura ridicara 20-25 gr.C. si cu umiditatea atmosferica deasemenea ridicata( 85% ).

Este recomandata o udare moderata (la 2-3 zile) numai pe marginea ghiveciului, fara a se stropi frunzele cu apa (pamantul trebuie sa fie umed, nu imbibat, pentru ca nu suporta apa in exces, planta moare).

Substratul trebuie se fertilizat saptamanal in perioada de vegetatie maxima (martie – octombrie), iar pentru a asigura permanent umiditatea atmosferica de care are nevoie planta , zilnic, trebuie sa se pulverizeze apa pe frunze.

Iarna, planta intra in semirepaus, o parte din frunze uscandu-se. Begoniaprefera o temperatura la locurile de amplasare in jur de 15 grade C.Begonia se uda rar si cu putina apa in perioada de iarna.

Begonia prefera o orientare spre est, desi se poate adapta si la alte pozitionari. Primavara necesita tunderea tulpinilor pentru a avea un aspect compact , schimbarea la 2 ani a substratului si atunci cand este cazul transplantarea intr-un ghiveci mai mare cu un substratul dintr-un un amestec alcatuit din pamant de frunze, pamant de telina, mranita si nisip.

Anual la sfarsitul lunii februarie, inceputul lui martie, pentru a reda vigoarea si forma regulata, Begonia se aranjeaza prin taierea unor parti din ramuri.

Begonia se inmulteste primavara sau la inceput de toamna prin butasi de frunza sau prin frunze cu codite cat mai lungi puse direct in apa pana apar radacini si frunzulite, apoi se planteaza. Begonia se mai poate inmultii, atunci cand apar pui de noi plantute (la unele specii) prin separarea acestora si plantarea lor separat.


Begonia de flori
sunt begonii cu bulbi, recunoscute pentru frumusetea florilor delicate care seamana foarte bine cu trandafiri miniaturali.

Begonia de flori necesita amplasare in conditii similare cu begoniile de frunze, dar preferand orientarea spre nord.

Iarna, begonia de flori se uda mai rar, deoarece planta intra in semi-repaus, sau se scot tuberculi din pamant si se pastreaza peste iarna intr-o cutie cu pamant si nisip la temperatura de cca. 10 grade C. In februarie – martie tuberculi se scot, se curata de radacinile uscate si se planteaza in ghivece.

La aparitia lastarilor se aseaza ghivecele la fereastra si se uda gradat din ce in ce mai mult odata cu cresterea frunzelor.

Begonia de flori se inmulteste prin bulbi, sau bucati de bulbi care sa aiba cel putin un mugure (acestia se planteaza cu partea concava in sus) sau prin lastari pusi in apa pana da radacina si frunzulite, cand se vor planta.

Ceapa ornamentala - Allium giganteum

Acest gen cuprinde plante erbacee cu bulbi. Are peste 280 de specii originare din Europa, nordul Africii, Asia si America de Nord. Planta poate atinge inältimi panä la 1,50 m. Frunze1e cresc din p?mant, sunt foarte diferite, plane, liniare. Petiolul rotund, solid si tubular. Florile, de culoare alba, roz, galbena si albastra sunt dispuse in umbele compacte, rotunjite sau libere, la capätul unei tulpini fara frunze. Planta infloreste tot timpul sezonului, find socotita una din bulboasele cu cel mai lung sezon de inflorire. Speciile mai iinportante ale acestui gen sant uranatoarele: Allium albopilosum, originar din Persia, Cu tulpini a caror inaltime nu depasesc 0,40 m, iar frunzele cresc inalte purtand pe ele peri albi. Ciorchinele floral are 30 cm diametru, cu flori de la mov Ia liliachiu Inchis si cu luciu metalic. Allium atropurpureum. Plantele au 30?40 cm inaltime, tulpina dreapta si goala pe dinauntru, frunzele liniare, late de 0,5 la 3 cm, mai scurte decat tulpina. Infloreste in luna mai. Floriile sint colorate in rosu inchis. Allium caeruleum. Plantä onginara din Siberia, atinge pana la 60 cm inaltime, cu frunzele radicale, triunghiulare, inguste si lungi pana Ia 25 cm. Inflorirea are loc in mai-iunie, avand florile pedunculate, dispuse in umbelä compacta, aproape globuIara, de un albastru ca cerul. Ailium cyaneum are flori albastre; Allium Fiavum este raspandita din Muntii Alpi pina in Balcani, cu inaltimea cuprins? intre 0,30 si 0,60 m si inflorirea in lunile iulie-august. Inmultirea se poate face prin despärtirea tufei sau semintei. Se foloseste mai ales in rocarii. Allium giganteum este originar din Muntii Himalaia, atingand 1,5 m inaltime. Infloreste in iunie-iulie, florile fiind colorate in liliachiu si fructul foarte mic. Allium karataviense. Este cea mai interesanta specie, caracterizata prin frunze plane, late, ovale, lungi de circa 12 cm, mai scurte decat tulpina care nu depäseste 20 cm inaltime. La frumusetea plantei contribuie ciorchinele floral (florile sunt mari, cu o inaltime medie de 8 cm), care este rotund, dens si mare, cu un colorit de la roz Ia bej sau rosu liliachiu, cu striatiuni rosii pe mijloc. Deoarece rezista peste iarna afara, prezinta un mare interes pentru cultivatori. Majoritatea speciilor acestui gen sunt rezistente, iubitoare de soare si se cultivä usor. Cresc pe orice sol bine drenat, de exemplu cel argilo-nisipo-humos mai uscat. Pe cele umede ierneaz? prost, chiar pot pieri. Inmultirea se poate face prin bulbi si seminte. Incepind cu sfarsitul lunii iulie si pan? in august bulbii se scot cu atentie din p?mant detasandu-i pe cei mici din jurul celor mari .Dupa sortare, cei muci se replanteazä in brazde, iar cei mari in parcuri si gradini, pentru a inflori in anul urmator. Adancimea de plantare variaza in functie de m?rimea bulbulul ? 6 Ia 12 cm ? si raman cativa ani in sol necesitand multa apä in perioada de crstere. Peste iarna, unele specii trebuie protejate contra gerului cu un strat de frunze sau paie. Inmultirea prin seminte se face din aprilie panä in iulie in diferite ghivece, intr-un pämant nisipo-humos, avand grija ca repicatul bulbisorului sä se facä inainte de pornirea acestuia in vegetatie. Genul Allium este considerat de cätre majoritatea cultivatorilor sau al beneficiarilor ca are aceIasi miros ca ceapa de consum. In realitate, la unele specii ornamentale, mirosul deranjeaza numai cand foiajul este ranit, insä cind tulpinile stau in apä el nu este perceptibil. Cele mai multe flori nu au miros, iar cateva sunt parfumate. Foarte multe specii se remarca prin frumusetea florilor atat ca forma cat si ca gamä de culori (roz, rosu, violet, albastru, alb sau galben stralucitor etc.). Se pot folosi cu succes in parcuri si gradini producand un efect foarte frumos cultivate in borduri sau in grupe, la 15/15 cm distanta planta de planta mai des speciile foarte florifere. Sunt specii care rezista foarte bine Ia amenajarea rocäriilor sun Ia umbra, semiumbrä si pe pante. De asemenea, sunt si specii care rezistä foarte bine in locurile mai umede. Alte specii fiind total lipsite de mirosul de ceap? sunt folosite cu mult succes in arta buchetiera sau ca flori taiate. Un alt mod de folosire este ca plantä Ia ghiveci.

Cum sa inlocuiesti buruienile cu flori ?

Daca v-ati saturat de culoarea verde a gazonului din fata casei si vrti sa plantati flori frumos colorate care sa va lumineze chipul in zilele insorite trebuie sa aveti in vedere doi pasi simpli: inlaturarea gazonului si plantarea florilor si plantelor pe care le vreti in gradina.

In prima faza trebuiesc eliminate toate plantele si buruienile considerate in plus, insa nu sapati pamantul prea tare.

Pentru a inlatura toate buruienile si ierburile sunt doua metode. Prima presupune udarea terenului pentru a inmuia solul. Dupa aceasta etapa iarba ar trebui sa se poata inlatura cu usurinta.

Cea de-a doua metoda presupune stropirea ierburilor cu substante chimice pentru a creste. Dupa ce acestea s-au dezvoltat, in decursul a maximum doua saptamani, puteti sa le inlaturati. Prin aceasta metoda nu veti mai avea batai de cap cu iarba si plantele care nu erau dezvoltate si in timp au crescut dandu-va batai de cap.

Dupa ce ati curatat terenul nu va mai ramane decat sa plantati florile. In functie de anotimp puteti sa alegeti de la magazinele specializate seminte care vor da nastere in timp plantelor pe care vi le doriti in fata casei. De asemenea puteti sa cumparati unele gata dezvoltate, sa le plantati si sa va bucurati de frumusetea lor.

Liliacul spre exemplu este o floare care are un miros si un aspect foarte placut. Traieste mult si nu este greu de intretinut. Cu siguranta gradina pe care o visati va avea un alt aspect cu o floare atat de apreciata ce va creste printre celelalte pe care le-ati ales.

Care sunt diferentele intre flori si buruieni ?

Cand am fost mici cu totii ne-am jucat cu papadiile. Acele mici flori galbene pe care unele fete si le puneau pe post de accesoriu de infrumusetare dupa ureche.

Desi papadia este si ea o planta, multi o considera buruiana. Daca ea creste in interiorul gradinii este floare, daca este dupa gard, pe langa trotuar, este inutila.

Dupa studierea unui atlas botanic mai mult ca sigur va veti minuna vazand cate plante sunt considerate buruieni.

Un alt exemplu este trifoiul. In unele gradini poate fi considerat la moda, in altele nu.

Totodata asa zisele buruieni sunt vazute rau de gradinari deoarece au culori diverse ce strica aspectul general al unei gradini. Totodata acestea pot sa traiasca asemeni parazitilor pe langa florile si ierburile plantate, absorbind din nutrientii acestora.

Pentru a scapa de aceste ierburi considerate de unii parazite intai de toate trebuie sa le identificati. Sunt doua clasificari ale buruienilor: ierboase, care cresc acoperite de iarba sau langa iarba, si de gradina, acestea dezvoltandu-se pe langa plantele din curtea fiecarei case.

De asemenea acestea se impart in alte categorii: perene, bienale, de iarna si de vara.

Odata identificate acestea pot fi eliminate sau cresterea lor poate fi controlata. Actualmente sunt disponibile pe piata foarte multe ierbicide, insa atentie caci unele pot distruge semintele plantelor daca nu sunt folosite cum trebuie.

Carciumareasa - Zinnia elegans

Este o specie careia ii place lumina si caldura. Fara sa pretinda lucrari deosebite de ingrijire infloreste frumos toata vara si toamna pana la caderea primelor brume pe care nu le suporta.

CARCIUMAREASA - Zinnia elegans este o planta anuala, cu flori de toate nuantele (mai putin albastru), dispuse pe tulpini inalte (pot ajunge si la 1m).

Zinnia elegans prefera terenurile insorite. Nu sunt foarte pretentioase in ceea ce priveste calitatea solului.

Carciumareasa prefera o udare abundenta, dar sunt rezistente si la seceta.

Se seamana la locul definitiv la sfarsitul lunii aprilie.Semintele rasar repede (5-6 zile).

Rarirea plantelor se face la distanta de 20-25 cm.

Frunzele dispuse opus sunt intregi, ovate, usor cordate, intreaga planta fiind aspra la pipait.

Carciumaresele sunt plante de talie foarte diferita, de la 10-15 cm pana la 80-100 cm si cu flori numeroase, simple sau involte.

Pentru balcoane se folosesc soiurile de talie mai mica (20-40 cm), dintre care va recomandam :
Thumbelina care se gaseste in amestec de culori;

'Peter Pan Plum' cu florile involte, colorate rosu-purpuriu;

'Sombrero', deosebit prin florile bicolore, centrul este rosu stralucitor iar conturul galben.

Bujorul - Paeonia officinalis

Puternic parfumat, bujorul este o planta rezistenta, cu viata lunga, disponibila intr-o mare varietate de nuante, avand perioada de inflorire din primavara tarzie pana la inceputul verii.

Bujorii formeaza tufe dese, cu frunze lucioase, de un verde inchis, care raman atractive chiar si toamna, fara flori.

Bujorul este o planta care are nevoie de soare cel putin 6 ore pe zi pentru a inflori si a se dezvolta corespunzator. In semiumbra va inflori mai putin iar la umbra nu va supravietui. Rezista bine la toata gama de temperaturi specifica climatului din Romania.

La bujor inflorirea are loc la sfirsitul lui mai - inceputul lui iunie. Tufa se ofileste in fiecare toamna si resturile moarte trebuie inlaturate. In primavara urmatoare tufa va creste de la zero.

Solul trebuie sa fie bogat si afinat. In momentul plantarii trebuie adaugat compost sau gunoi de grajd mai vechi de un an.

Bujorul are nevoie in perioadele secetoase de o udare profunda (2-3 galeti de apa la fiecare tufa, turnate incet pentru a fi absorbite in profunzime).

Toamna sau primavara devreme se sapa la radacina si se extrag bucati cu cel putin un mugur. Acesta se ingroapa la 5cm adincime. Planta obtinuta din aceste radacini va incepe sa infloreasca abia din al treilea an, dupa plantare.

Florile ofilite se inlatura imediat, deoarece producerea de seminte va afecta inflorirea din anul urmator.

Atentie! Bujorului nu ii priesc interventiile la radacina, asa ca operatia trebuie facuta cu atentie pentru a perturba cit mai putin planta. Inmultirea prin seminte este anevoioasa.

Bujorul trebuie plantat la distanta rezonabila de pomi, deoarece isi dezvolta un sistem viguros de radacini iar acestea pot intra in competitie cu radacinile pomilor. Daca, inainte de inflorire, se pastreaza doar mugurii terminali si se inlatura cei laterali, florile vor fi mai mari.
Bujorul este prin excelenta o planta rustica, asa explicadu-se si faptul ca se mentine si in momentul de fata in stare salbatica in Asia, Europa si America, de cateva mii de ani.

La noi, in mai multe zone ale tarii, sunt protejati prin lege, iar in perioada infloririi se tin adevarate serbari campenesti traditionale, in semn de respect pentru nobletea si tenacitatea lor.

Sunt specii si varietati de talie mica, mijiocie sau arbustiforme, cu flori parfumate inconfundabil, simple sau involte(batute), acoperind o paleta larga de culori si nuante de la alb, rosu, purpuriu, roz, galben, pana la violet.

Exista, de asemenea, si soiuri cu flori bicolore. Indiferent de tipul de floare, bujorul face o prezenta buna in orice gradina si mai ales intr-una conceputa rustic.

Cu toate acestea, cel mai adesea dupa ce se trece, bujorii sunt neglijati ori din uitare, ori din necunoastere. Este totusi o situatie fericita, fiindca uneori sunt pur si simplu mutilati la inflorire sau dupa trecerea florilor, avand totusi pretentia de a ne delecta cu splendoarea lor si in anii urmatori.

Tehnica de cultura poate fi aplicata de oricine cu un minim efort:

1. Amplasati tufele de bujori in pozitii luminate din plin sau, in caz de forta majora, in locuri semiumbrite, dar aerisite.

2. Solul cel mai bun pentru ei este cel argilos imbogatit cu mranita bine putrezita, cu un drenaj normal, fara apa stagnanta.

3. Mentineti solul din jurul tufelor liber si afanat; se poate face macar periodic, daca nu in permanenta.

4. Fertilizati anual cu mranita sau pamant de frunze bine descompuse - plantele se vor fortifica, devenind mai rapid puternice si chiar daca veti avea probleme cu aparitia unui procent mai mare de buruieni, merita efortul.

5. Cat sunt inca in faza de boboci, instalati sisteme de sustinere a tijelor florale care se apleaca pana la pamant de greutate. Un suport elegant si eficient poate fi confectionat dintr-un inel metalic cu doua picioruse fixate in pamant.

6. Udarea rationala nu trebuie neglijata nici in cursul verii si mai ales in iulie-august, cand plantele isi formeaza mugurii florali incipienti pentru anul urmator.

7. Nu deranjati radacinile de bujori decat la 4-5 ani de la plantare si numai daca este o necesitate, pentru ca inflorirea va avea de suferit un timp indelungat atat cantitativ, cat si calitativ. Daca doriti despartirea tufei si inmultirea ei, atunci este de preferat ca aceasta operatiune sa o faceti toamna, in septembrie-octombrie, cu mare atentie la mugurii subterani, destui de fragili.

Fiecare radacina recoltata pentru inmultire trebuie sa alba cel putin un asemenea mugure bine dezvoltat. Plantarea nu o veti face mai adanc de 5-10 cm, nici chiar in zonele mai geroase, deoarece genereaza intarzierea infloririi cu 2-4 ani. Unde este cazul, dupa plantare, veti face o musuroire usoara cu mranita sau pamant de frunze, iar primavara se niveleaza la loc.

8. Nu taiati sub nici o forma frunzisul bujorului dupa inflorire; daca tufa este bine ingrijita, frunzele sunt chiar estetice mult timp, iar hranirea radacinilor este asigurata continuu, fortificand planta. Puteti inlatura numai tijele uscate si portiunile ofilite sau rupte.

Rudbeckia - bulgari de soare

Aspect si prezentare: Incluzand 25 de specii, genul Rudbeckia reprezinta una dintre cele mai florifere plante de pe la noi, ce umple de culoare si caldura gradinile noastre la sfarsit de vara.

Are frunze cu petiol lung, alternate si uneori trilobite, usor crestate pe margini si acoperite cu perisori aspri.

Avand atat varietati perene cat si anuale, Rudbechia atrage atentia prin florile mari, galbene sau portocalii cu mijloc proeminent, de culoare bruna. Planta are aspect de tufa si in functie de specie, poate atinge o inaltime de 30-75 cm, 1,50 sau chiar 2 m, aparand uneori peste garduri asemeni unor discuri miniaturale de floarea soarelui.







Conditii de cultivare/ingrijire: Pentru ca sunt atat varietati anuale cat si perene, conditiile de cultivare difera din pricina acestui aspect. Cele anuale, sunt hibrizi obtinuti din specia R.hirta, ce se seamana in martie in rasadnite calde si se planteaza in gradina in luna mai. Infloresc incepand cu luna august pana toamna tarziu.

Varietatile perene, isi pierd frunzele in perioada rece dar in primavara formeaza tufe noi.







Lumina este absolut necesara pentru calitatea florilor de Rudbeckia. O locatie in plin soare garanteaza efectul decorativ al acestor plante in peisajul gradinii, iar caldura lunilor de vara asigura formarea mugurilor florali.

Pentru varietatile perene, udarea se va efectua progresiv, incepand cu luna aprilie, si ajungandu-se la udare abundenta in perioada caniculara, pentru a nu periclita calitatea florilor.

Orice sol de gradina, bine drenat poate constitui alegerea potrivita pentru Rudbeckia.

Aplicarea, inca din toamna, a unui strat de mranita sau compost de frunze peste locul in care ierneaza radacinile plantei, satisface pe deplin necesarul de nutrienti ai acesteia, pe un an intreg, o alta fertilizare nemaifiind necesara.







Inmultirea se realizeaza prin seminte la soiurile anuale. La cele perene, metoda de inmultire cel mai des utilizata o constituie separarea tufelor. Aceasta se poate face atat toamna, inainte de venirea frigului cat si primavara, in lunile martie si aprilie.



Perioada de inflorire se intinde din iulie pana la sfarsitul toamnei.



Sfaturi speciale: La soiurile anuale, obtinute din rasaduri, ciupirea varfurilor de crestere, ajuta la ramificare si la obtinerea unui numar mai mare de flori.



Alte specii: R.fulgida, R.hirta, R.nitida